Gânduri la o aniversare: MECIPT 50 ani

Revista ORIZONT www.revistaorizont.ro publică în numărul 3 (1542) din 29 martie 2011 câteva gânduri prilejuite de aniversarea a 50 ani de la punerea în funcțiune a calculatorului electronic din prima generație MECIPT-1. Formatul original pdf este atașat la pagină.

Aniversările ca și comemorările sunt întotdeauna prilej de reflecție, dar şi uneori de încercări de înfrumusețare a trecutului. Nu este și cazul MECIPT -1, un calculator de pionierat care a scris istorie în tehnologia României și chiar a Europei de Est și căruia îi sărbătorim a 50-a aniversare. MECIPT-1 este abreviere de la Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara, calculator din prima generație care a fost o realizare istorică a Politehnicii timișorene, a Timișoarei și României.

Șansa a făcut să fiu parte din echipa MECIPT și din tot ceea ce a urmat după aceea. Spun șansa, deoarece m-am născut în 1940 și am terminat facultatea exact când MECIPT-1 a devenit realitate. Puternic influențat de prelegerile academicianului Moisil, un mare precursor al informaticii, am ajuns la Timișoara la Politehnică. Visam pe atunci să ajung cibernetician și constructor de calculatoare, dar în afară de  logica binară nu știam prea multe despre calculatoarele electronice.

Politehnica din Timișoara a fost pentru mine mult mai mult  decât o simplă universitate pe care am absolvit-o. I-am pășit pragul în 1957, înainte de a împlini 17 ani, student al Facultății de Electrotehnică. Erau ani grei, de privațiuni de tot felul, gândiți-vă că am venit la Timișoara la un an după evenimentele din 1956. Timișoara arăta altfel decât azi. Facultatea era găzduită în clădirea fostului Liceu Piarist, clădire monumentală, dar trotuarele adiacente clădirii nu erau încă asfaltate, în spatele catedralei era un imens teren viran, pe Corso circulau tramvaiele și seara făceam ture noi studenții să vedem ce mai este nou. Ba chiar odată am fost surprins să văd în toamna anului 1957 pe Corso la plimbare un general sovietic în uniformă, unul dintre ultimele simboluri ale perioadei nefaste când am avut trupe rusești pe teritoriu nostru. Am stat în anul I în cămin pe strada Doja, cu alți 14 colegi în cameră, apoi în anii următori în căminele mai confortabile de la mecanică și apoi am inaugurat complexul studențesc care părea un vis din punct de vedere al confortului.

La facultate citeam mult și nu numai cărți tehnice. Am aflat atunci  din Micul dicționar filozofic, desigur tradus din limba rusă, cum cibernetica era de fapt o știință reacționară burgheză care urmărea aservirea clasei muncitoare de către mașini. M-am mirat foarte tare de ce auzisem de la Grigore C. Moisil, dar l-am crezut pe el, mai ales că l-am și reîntâlnit ca student. Era președintele Societății Române de Matematici - SSM. Chiar din primul an de studenție am avut posibilitatea de a reprezenta cu cinste Politehnica timișoreană la concursurile naționale de matematici pentru studenți din 1958 și 1959 organizate de SSM, ocupând locul 1 pe țară și Moisil era amfitrionul decernării premiilor. Amintesc acest fapt deoarece atunci, aici la Timișoara, s-a amplificat în mine dorința de autoperfecționare care nu m-a părăsit toată viața.

Profesorii facultății, dintre care cu emoție îi amintesc pe Plauțius Andronescu al cărui asistent am avut privilegiul să fiu ulterior, Emanoil Arghiriade, Toma Dordea, Gheorghe Silaș,Alexandru Rogojan, alături de mulți alții dintr-un lung șir de cadre didactice care au făurit prestigiul Politehnicii și al facultății, ne-au transmis nu numai cunoștințe valoroase, dar mi-au insuflat atât mie cit și colegilor mei convingerea că numai prin muncă și perseverență poți reuși în viață.

Politehnica din Timișoara este pentru mine indisolubil legată de calculatoarele MECIPT. Prin primăvara anului 1960, eram în anul 3 când sunt oprit pe coridor de un cadru didactic pe care nu-l cunoșteam, Vili Lowenfeld, care îmi spune că a auzit   de mine și vrea să vin la un cerc științific deoarece dânsul împreună cu Iosif Kaufmann proiectează un calculator și ai nevoie de colaboratori. A fost începutul unei lungi colaborări și prietenii pe care numai plecarea dintre noi a lui Vili acum 2 ani a întrerupt-o. MECIPT-1, era un calculator din prima generație, cu tuburi electronice, primul din mediul universitar în România și al doilea din țară după CIFA-1.

Este momentul să spunem că anii 1950 au marcat o prioritate românească în tehnica de calcul. Au fost create 3 școli de tehnică de calcul, prima cronologic la București la Institutul de Fizică Atomică, a doua la Timișoara MECIPT la Institutul Politehnic și a treia la Cluj DACICC la Institutul de Calcul al Academiei Române. Condițiile de lucru erau cel puțin dificile, accesul la documentare era extrem de limitat și consta în principal în traduceri, de altfel prompte  în limba rusă a unor articole din reviste occidentale, importurile din țările vestice erau inexistente, multe aparate și piese erau donate facultății de întreprinderile din Timișoara după o formulă devenită atunci celebră ”în numele colaborării cu facultatea noastră”. Realizările în toate cele 3 centre au fost remarcabile și în primul rând au format specialiști care ulterior au creat o industrie de tehnică de calcul și o informatică națională de prestigiu. Nu pot să nu fac o paralelă cu momentul 1990 când industria s-a prăbușit fiind anacronică după un deceniu 1980 de izolare, dar un sector IT dinamic s-a născut deoarece aveam enorm de mulți specialiști buni.

MECIPT -1, pus în funcțiune în anul 1961, era un calculator tipic din generația I cu peste 2000 de tuburi electronice, zeci de mii componente pasive, memorie externă un tambur echivalent 3 kilobaiți, introducere de date aflate pe o bandă de hârtie perforată, având ca imprimantă o maşină de scris electrică dotată artizanal cu electromagneți de acționare clape. Pentru cei care asistă azi la revoluția digitală, la tablete performante și telefoane inteligente, este greu de crezut cum putea fi util un calculator electronic cu viteza de 50 operații pe secundă și programare în cod maşină!

Și totuși MECIPT – 1 a fost intens folosit pentru calcule științifice si de proiectare, beneficiari fiind în primul rând Politehnica, dar și institute de prestigiu ca ISCH, ISPH (calcule 1963-1964 pentru barajul de la Vidraru),  Electromotor, DSAPCT, ISPE, centrele de calcul ale Universității București și Academiei din Timișoara si Cluj. Personal, de câte ori trec prin nordul Bucureștilor și văd cupola Romexpo, îmi amintesc de calculele pe care le-am făcut cu MECIPT-1 în vara anului 1963, proiectul cupolei refăcute după un accident fiind al Catedrei de construcții metalice sub conducerea profesorului Dan Mateescu.  A durat cam o lună. Cu un calculator de azi terminam în cel mult o zi. Tot în acei ani sub impulsul lui Grigore C. Moisil, Erika Domocoș a făcut pe MECIPT-1 primele încercări de  traducere automată din limba engleză în română.

Am participat la construcția MECIPT-1, apoi MECIPT-2, am stabilit tema de proiectare MECIPT-3. Apoi a început edificarea unei industrii naționale de tehnică de calcul și drumurile mele au început o altă traiectorie, dar MECIPT rămâne un simbol, un început de drum, o școală care face cinste Politehnicii noastre. La MECIPT se sudase o echipă entuziastă de ingineri, matematicieni, tehnicieni și muncitori. Se adaugă numeroși studenți și beneficiari, pe care și acum după 50 ani îi amintesc cu multă plăcere: Vili Lowenfeld, Iosif Kaufmann, Herbert Hartmann, Dan Farcaș, Ștefan Mărușter, Gavril Gavrilescu, Tiberiu Ilin, Ioan Weber, Maria Moldovan, Viorel Vițan, Alexandru Cicortaș, Victor Megheșan, Sergiu Budu, Dan Bedros, Horia Gligor, Ioan Mihăescu, atotcalificatul muncitor Negruţ sau omniprezentul maistru Bohn Baci. Unii dintre cei enumerați, în primul rând Vili, nu mai sunt printre noi, ceea ce face ca emoţia rememorării să fie şi mai mare.

Tot o premieră caracterizând spiritul inovator al Politehnicii timișorene, a fost și crearea primei specializări din România de calculatoare electronice la Facultatea de Electrotehnică. Este indiscutabil meritul profesorului Alexandru Rogojan care a luptat pentru crearea specializării și apoi a secției de calculatoare electronice. Echipa MECIPT s-a alăturat entuziastă, inclusiv cu lucrări de laborator la MECIPT-1 și am avut satisfacția să vedem în 1966 primii absolvenți din România pe diploma cărora este scrisă specializarea calculatoare electronice. Documentele vremii consemnează primele cadre didactice ale acestei promoții: Alexandru Rogojan, Vasile Pop, Vasile Baltac,  Crişan Strugaru, Iosif Kaufmann, Aurel Soceneanţu, Dan Farcaş.

Preocupările pentru dezvoltarea familiei MECIPT au continuat. S-a realizat MECIPT-2 la DSAPC Timișoara, pe baza planurilor MECIPT-1 s-a construit calculatorul CENA în cadrul Armatei, considerat de unii ca MECIPT-3. A existat însă un proiect pentru MECIPT-3, generat de Iosif Kaufmann şi subsemnatul după revenirea de la studiile de la Universitatea din Cambridge Anglia, dar nu a mai fost finalizat. Anii 1967/1968 pot fi considerați pentru MECIPT,  sfârșitul unei etape, începutul unei industrii. A început atunci construirea unei industrii de tehnica de calcul în România. S-a hotărât înființarea unei filiale a Institutului de cercetare proiectare pentru utilaje de calcul -ICPUEC - un nume bizar înlocuit mai târziu cu Institutul de tehnica de calcul - ITC si a Centrului teritorial de calcul electronic – CTCE Timişoara.  Cea mai mare parte din personalul MECIPT condusă de subsemnatul trece la filiala ICPUEC Timişoara. Din filiala ICPUEC, ulterior ITC, se dezvoltă Fabrica de memorii electronice Timișoara – FMECTC, devenită după 1989 DATATIM şi apoi  ALCATEL ROMÂNIA.

ITC Timişoara a marcat începutul industriei IT la Timișoara, printre primele teme de cercetare unele fiind continuări de la MECIPT cum au fost memoriile cu ferite, care au condus la fabricarea industrială de memorii cu ferite la Timişoara. S-a continuat cu memoriile cu semiconductoare şi FMECTC - Fabrica de Memorii din Timișoara a singura unitate care a spart embargoul URSS asupra importurilor electronice din România, exportând acolo memorii electronice.

Industria TI în România s-a dezvoltat rapid. Au fost create unităţi de cercetare-proiectare, producţie şi service, Institutul de cercetare pentru Tehnica de Calcul, Fabrica de calculatoare electronice, Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul – IIRUC, Fabrica de echipamente periferice, Societatea mixtă Rom Control Data specializată în fabricaţia de echipamente periferice, Fabrica de memorii electronice Timișoara. S-a dezvoltat familia de calculatoare FELIX, a fost creată o industrie de software, de la FELIX s-a trecut la minicalculatoare, microcalculatoare, calculatoare personale. Primul minicalculator românesc a fost numit INDEPENDENT –100 (I-100), fiind omologat în 1977, anul centenarului independenței de stat.

De numele Politehnicii din Timișoara şi MECIPT este astfel legată declanșarea revoluției digitale în România. La dezvoltarea industriei naționale și-au adus contribuția numeroși ingineri absolvenți ai Politehnicii timișorene. Unii au lucrat la MECIPT, alţii au fost studenţi şi apoi absolvenţi, alţii au fost beneficiari şi au învăţat abecedarul profesiei pe aceste prime calculatoare. Fiind creat în mediul universitar MECIPT-1 a avut un impact naţional semnificativ mai mare decât colegele din generaţie CIFA şi DACICC. Ajuns până în vârful managerial al industriei naționale am constatat cu satisfacție acest impact real al Timișoarei.

Industria de IT are deci rădăcini puternice într-un trecut nu prea îndepărtat. La sfârşitul anului 1989 lucrau în industria de tehnică de calcul şi în informatică aproape 100 mii de persoane, faţă de câteva sute în 1960-1966, saltul uriaş a fost făcut fără îndoială şi pentru faptul că în anii 1950 și  1960 un număr de pionieri au construit calculatoare la Bucureşti, Timişoara şi Cluj, că am avut deja un învăţământ de specialitate din anii 1960, Timişoara fiind urmată de Bucureşti, apoi Cluj, Iaşi, etc.

MECIPT nu a fost numai un centru academic de cercetare ci un centru de cercetări şi producţie şi o pepinieră de specialişti. Instituţii semnificative în care au lucrat ulterior şi au avut contribuţii majore oameni formaţi la MECIPT sunt numeroase. La Timişoara: ITC Filiala Timişoara, Fabrica de memorii electronice, Datatim, Alcatel România, CTCE, UPT, Universitatea, centre de calcul de întreprindere, firme private, la Bucureşti: ITC, CCAB, FCE, IIRUC, CIETC, Ministerul Industriei Electrotehnice, CEPECA, centre de calcul diverse, firme private. Mulţi dintre cei care au lucrat sau lucrează în industria de calculatoare şi telecomunicaţii din Timişoara în frunte cu Dan Bedros îşi au originea tot din nucleul MECIPT şi apoi ITC Timişoara.

Este un fapt că evoluţia rapidă a tehnologiilor informaţiei produce necunoaşterea evoluţiilor care au condus la schimbările în domeniu, apare sindromul “ Totul începe azi”. Generaţiile tehnologice IT s-au succedat de mai multe ori pe parcursul unei generaţii biologice, “pionierii tehnicii de calcul sunt printre noi”, iar recunoaşterea rolului pionierilor este o componentă a civilizaţiei moderne şi în TI. Am fost bucuros să contribui ca IEEE Computer Society să acorde în 1998 distincţia Computer Pioneer, o distincţie de mare prestigiu acordată la cca 60 persoane până azi lui Grigore C. Moisil, şi să constat recunoaşterea prin înalte ordine naţionale al României în anul 2004 a unor pionieri ai calculatoarelor printre care Victor Toma, Armand Segal din echipa IFA, dar şi Vili Lowenfeld, Iosif Kaufmann şi subsemnatul din echipa MECIPT.

Cunoașterea trecutului poate ușura descifrarea viitorului. România are încă paşi mari de făcut în domeniul IT. Suntem încă confruntați cu decalaje digitale fiind constant pe ultimul sai penultimul loc în Uniunea Europeană. Pentru a reduce decalajul digital trebuie construiți şi consolidaţi 4 piloni: infrastructura IT, acces Internet răspândit şi ieftin, abilităţi generalizate de folosire IT, disponibilitate de conţinut digital. Progrese sunt, există încă şi unele stimulente, dar cheltuim puţin şi ineficient. Alfabetizarea digitală penetrează încă slab.

Pentru a răspunde la întrebarea ce ne așteaptă în viitor este bine să realizăm că instruirea IT este o necesitate, mai departe de simpla navigare şi e-mail, noi instrumente apar aproape zilnic, potenţialul platformelor de colaborare este puţin exploatat, pericolele cibernetice sunt reale, reţelele sociale sunt utile, dar şi periculoase. Prezența pe Internet este o necesitate şi lumea cu Internet va fi permanent alta, aşa cum se demonstrează în aceste zile în Nordul Africii.

Şi poate că este bine să revedem şi ce a fost bine în trecut, mai ales pasiunea şi dăruirea pionierilor IT.

Prof. univ. dr. Vasile Baltac

www.vasilebaltac.ro

vasile.baltac@gmail.com